Păstrând în amintire, suavele momente,
Uscatele fantasme, mă storc de sentimente,
Lovit, mă regăsesc, uitat in aşternuturi
Abisul mă înghite, acoperit de nuduri.
Privirea ta întoarsă se-ncruntă catre mine,
Impunător m-aruncă, mă trage iar la tine,
Zeiţa fără oase, lăcaşul dintre coapse,
Divinitatea oarbă spre mine se întoarse,
Adulmecând plăcerea ce-n gemete se sparse.
Se rascoleste Eminescu in mormant! :))
RăspundețiȘtergere