Paște, Crăciun sau altă sărbătoare,
Nu pot fi celebrate în lipsă de mâncare,
C-așa-i tradiția, din moși strămoși,
După o zi festivă, să ne simțim burtoși
Întindem masa si-o tiscim cu spor,
Diversele bucate le-așezăm ușor
Dar felul principal, stârnește poftă mare
Pentru ca, ați ghicit, e vorba de sarmale
Vestite sunt, chiar în întreaga lume
Ambasadori de top, ce ne-au purtat renume
Și ne mândrim, că unde sunt gustate,
Nu trec neobservate, si sunt apreciate!
Răpus de vremuri grele, îngenunchiat de soartă,
Cand vine sărbătoarea lași grijile la poartă,
Și chiar în toiul crizei mondiale,
Zâmbești și uiți de toate, împăturind sarmale
Mă uit la tine, umbli goală, încet ca o felină,
Te uiţi la mine, nu-mi dau seama, căci de mister eşti plină,
Încerc să te descopăr, te-ascunzi prin aşternuturi,
Fărâme de tăcere, tu peste mine scuturi!
Noaptea iţi este sprijin, te-acoperă obscurul,
Eu caut să te-ating şi iţi urmez parfumul,
M-apropii tot mai mult, de tine, dar tu pare
Că vrei să m-amageşti, aştepţi să-mi cer iertare,
Dar eu neştiutorul, pozez în inocent,
Fac tot ce-mi stă-n putinţă să nu iţi par absent,
Cu gesturile-mi tandre, încerc, şi-am să aştept,
Căci nu numai prin vorbe, destăinui că regret!
Şi văd un semn, un zâmbet ascuns în penumbră,
Mă face să sper, misterul departe alungă,
Privirea-ţi dansează, mă cheamă să intru în joc,
Iar eu îi răspund, prin gesturi umbrite de foc!
Păstrând în amintire, suavele momente,
Uscatele fantasme, mă storc de sentimente,
Lovit, mă regăsesc, uitat in aşternuturi
Abisul mă înghite, acoperit de nuduri.
Privirea ta întoarsă se-ncruntă catre mine,
Impunător m-aruncă, mă trage iar la tine,
Zeiţa fără oase, lăcaşul dintre coapse,
Divinitatea oarbă spre mine se întoarse,
Adulmecând plăcerea ce-n gemete se sparse.
Stam singur pe wc şi mă gândeam,
Vedeam momentele când straşnic ne iubeam,
Visez cu ochii larg deschişi şi tremur,
Când te zăresc şi retrăiesc acele vremuri.
Savoarea mă suprimă, să suflu nu mă lasă,
Doar cu a ta sublimă existenţă...
Mă simt înconjurat doar de concupiscenţă
De la atâta stat mi-a amorţit o bucă
Aş vrea s-apari măiastră, să-mi scuzi acest limbaj
Iar cu a ta blândeţe să-mi faci un mic masaj
Remarc pe loc, umil, c-am pantalonii-n vine,
Un ultim ajutor, aş vrea sa-ţi fie ţel,
Întinde-ţi mâna fină şi dă-mi un şerveţel!
Ardoarea ce mi-a stăpânit natura,
Neîmblânzită bestie, ce nu cunoaste ura,
Aprinde-n mine dorul, stinge anostitatea,
Mă-ndeamnă să te caut, să rup singurătatea,
Aduce-n calea mea fantasmele iubirii,
Ridică din străfunduri vaporii fericirii,
Impunător m-aruncă, cu gândul către tine,
Aduce-aviditatea și-o cerne peste mine.
