
Sunt o fărâmă din neant,
Şi noaptea mă înhaţă,
Iar universul meu pregnant,
E plin de dor, e gol de viaţă.
Pentru a mia oară stau,
Privind apăsător spre locul,
În care peste tine doar,
Geea s-a-ntins cu totul.
Cu gândul stins, eu tot aştept,
Aprinde-mi o ţigară,
Adu sfârşitu-n al meu piept,
Materia să moară.
Şi fă-mi zvâcnirea vieţii iad,
Transformă-mă în cioclu,
Metamorfoza-n care cad,
Macabru vis, dormind pe soclu





